pina la nori

mă fulguie din nou anotimpul
acestor iubiri ce se pierd sub nămeţi
păsări îşi cîntă moartea cu schimbul
prin iarna ce trage cu albe săgeţi

pe străzi milioane de fulgi
un dans de perechi parcă prea reuşit
pe cuiburi de stele aşternem ca giulgi
lumina ce-n somn nu ne-a trebuit

le rogi să se-ntoarcă la tine
să-ţi poarte şi ţie spre ceruri un semn
din lumea lor blîndă nimic nu mai vine
în moartea trăită cu rîndul pe lemn

luceferii cont nu-or să ţină
de ruga ta simplu rostită rămîi
din lumea iertată de noaptea de vină
doar ultima zi a iubirilor nu-i

mă fulguie şi depărtarea
cu-aceleaşi nocturne eterne zăpezi
din pricina lor seacă-n gheţuri şi marea
cînd păsări cîntînd nu mai speri să le vezi

şi-n ora de viaţă trimisă la nori
se-ntorc astăzi toate în formă de zori...