nu ti-as spune

nu ţi-aş spune nimic dacă n-ar trebui
în seara asta pe care am ascuns-o de lume
dacă nimic din iubirile mele n-ar fi
fost trăite în timp de poeţi fără nume

nu ţi-aş spune nimic dacă-aş fi vinovat
mi-am uitat amintirile pe o ploaie de vară
ce împrăştie-n cer nard din fînul taiat
semn să-ţi fie pe drum cînd din vis te-intorci iară

nu ţi-aş spune poveşti dacă tu nu le-ai şti
între noi să aleagă nu mai poate nici gîndul
răscolite zăpezi mi le-mparţi peste zi
pentru ultima noapte cînd străbatem pămîntul

nu îţi spun dintre noi că-şi doreşte mai mult
doar acel ce în piept simte truda mai mare
din bătăile inimii mele viata incă ascult
cu bătăile inimii tale ce iubeşte mai tare

şi din ierni ce-au trecut vin la noi primăveri
povestindu-ne blind că de azi s-au deschis
flori tăcute de dor şi mi-e teamă să-mi ceri
dar mă duc dupa ele căutînd ca prin vis

iar din păr ţi-aş tăia din şuvitele grele
nişte plute-împletite peste mările-întinse
şi cu care mă las prins în somnul de stele
pentru florile tale niciodată atinse

şi cu cît mi-ar părea prea departe şi grele
să-ţi aduc tot mai caut măcar una din ele